Tata si fiu

Desemnarea lui Honorius Prigoana drept candidat din partea PD-L pentru colegiul din sectorul 1, are tendinta de a trece din zona de greseala in zona de prostie. Personal, ca locuitor al sectorului, tind sa cred ca cineva a avut ambitii atat de mari de a-si vedea fiul parlamentar, incat Barba’su nu a avut de ales.

PD-L in schimb nu are nici o scuza. Hai sa fim seriosi. Pana la urma politica nu e si nu ar trebui sa fie noua jucarie a pustilor cu cosuri pe fatza si buze injectate. Daca Elena aia mica, a candidat independenta (Yea, Right) Prigoana asta tanar este propus de partid in detrimentul unui alt membru care avea deja inscrisa candidatura la BEC. Are cineva impresia ca i-a picat bine lu’ nea Viorel Tudorache? Neee .. Voi sa fiti in locul lui, puneati botu la discutia principiala cu BOC? …

Acum, modul in care se si manifesta Honorius in dialogurile in contradictoriu sau critice, deja arata ca e un demn urmas al oricarui politician. Are tupeul, marlania chiar, a oricarui politician “de sus” Deci … Tot inainte, mandre pionier …