Sa plangi in loc sa razi

Candidatura lui Honoriu Prigoana (o greseala in sine pentru PD-L), provoaca greseli nefortate ale PNL si PSD. Si ca in tenis, la un moment dat prin cumul, aceste greseli pot conta la rezultatul final.

In loc sa te bucuri, ca partid de opozitie, ca “dusmanii” propun un candidat slab si atacabil, tu te apuci sa faci analiza candidatului lor. Lasa-i sa moara pe limba lor, cum se zice, si tu, ai grija sa scoti in fata calitatile candidatului tau (daca el e mai breaz).

In loc sa te bucuri de greselile lor, tu te plangi ca ala nu merita sa fie candidat. Greseala nefortata. C-asa-i in tenis cum spunea regretatul Toma Caragiu.

Tata si fiu

Desemnarea lui Honorius Prigoana drept candidat din partea PD-L pentru colegiul din sectorul 1, are tendinta de a trece din zona de greseala in zona de prostie. Personal, ca locuitor al sectorului, tind sa cred ca cineva a avut ambitii atat de mari de a-si vedea fiul parlamentar, incat Barba’su nu a avut de ales.

PD-L in schimb nu are nici o scuza. Hai sa fim seriosi. Pana la urma politica nu e si nu ar trebui sa fie noua jucarie a pustilor cu cosuri pe fatza si buze injectate. Daca Elena aia mica, a candidat independenta (Yea, Right) Prigoana asta tanar este propus de partid in detrimentul unui alt membru care avea deja inscrisa candidatura la BEC. Are cineva impresia ca i-a picat bine lu’ nea Viorel Tudorache? Neee .. Voi sa fiti in locul lui, puneati botu la discutia principiala cu BOC? …

Acum, modul in care se si manifesta Honorius in dialogurile in contradictoriu sau critice, deja arata ca e un demn urmas al oricarui politician. Are tupeul, marlania chiar, a oricarui politician “de sus” Deci … Tot inainte, mandre pionier …